Nu știm câte amănunte cunoașteți despre o fundație și cum funcționează aceasta, dar lucrurile nu sunt niciodata așa cum par. Să îți asumi, să vrei, să îngrijești, să ajuți, să educi, să crești, să iubești necondiționat, necesită suflet, inimă, spirit, efort, dedicare, fonduri, resurse de toate felurile.

Aceste resurse nu sunt niciodată ușor de găsit și niciodată nu poți spune că vor fi întotdeauna acolo, alături de tine, pentru cauza ta. Nicio o fundație nu este “bogată”, bogăția este dată de oamenii care o compun și cei care fac ca acea fundație să existe. În vremuri de restriște, ca cele pe care le traversăm acum, fundațiile ajung să fie soluțiile la care oamenii ajung să apeleze, mult mai mult decât o fac în vremuri “normale”.

Această introducere o veți găsi în toate articolele săptămânii viitoare, articole dedicate celor care au decis să ne ajute indiferent de starea economico-finaciară în care se găsesc din cauza coronavirusului, a celor care formează CID.

Iar aceasta este care a dus la un efort senzațional al oamenilor pentru a ajuta cauza noastră și copiii noștrii. Noi îi vom numi eroi.

Azi este despre oamenii din UK. Când spunem oamenii din UK, ne referim la toți cei care de mai bine de 30 de ani ne-au fost alături. Echipa s-a schimbat în mai multe etape, dar sunt câțiva care au fost cu noi de la început. Le mulțumim tuturor fie că mai sunt sau nu alături de noi.

Rândurile de față vor fi mai mult despre prezent, despre voluntari, oamenii care compun biroul din Glasgow, cei care se ocupă de magazine și doamnele din Londra.

Acum mulți ani, atât de mulți încât unii dintre voluntari nici nu erau născuți :), totul a început cu visul unui om, Dr. John Walmsley alături de alţi voluntari englezi (asistente şi îngrijitoare), care au deschis drumul a ceea ce este azi CID.

Timpul a trecut și CID acum sunt câteva nume din multele care pot fi menționate: Tracy, Melanie, Marie, Roy, Bev, Jan, June, Ann, Dorothy, Joy & Jane, Jenny, Sally, Ann, Adrian, David & Lez, Stan, Jennifer, Linda, Sally, Cilla, Seda & Tom, Jackie, Susan, Michael, Margaret, Marion, Kathy, Tina, Lesleyann, Alina, Anne-Marie, Debbie, Diana, Hannah-Lisa, Irina, Leti, Magda, Nelly, NIcole, Vanessa.

Sigur mai sunt nume care merită enumerate, dar mă opresc pentru că idea cred că s-a înțeles. NU  SUNTEM SINGURI, suntem o familie care funcționează, deși la mii kilometri distanță.

Niciodată nu vom înceta să ne minunăm și să mulțumim cum oamenii care nu au vazut copiii din România (decât în poze) sunt atât de dedicați lor.

NU vom reuși să mulțumim pentru efortul acelora cre reușesc să convingă oamenii să ofere suport  unei organizații despre care pot doar citi.

Nu vom reuși niciodată să nu oprim din admirația față de puterea de convingere și dedicare a unor oameni care ar fi putut alege oricând orice altă cauză.