Nu știm câte amănunte cunoașteți despre o fundație și cum funcționează aceasta, dar lucrurile nu sunt niciodata așa cum par. Să îți asumi, să vrei, să îngrijești, să ajuți, să educi, să crești, să iubești necondiționat, necesită suflet, inimă, spirit, efort, dedicare, fonduri, resurse de toate felurile.

Aceste resurse nu sunt niciodată ușor de găsit și niciodată nu poți spune că vor fi întotdeauna acolo, alături de tine, pentru cauza ta. Nicio o fundație nu este “bogată”, bogăția este dată de oamenii care o compun și cei care fac ca acea fundație să existe. În vremuri de restriște, ca cele pe care le traversăm acum, fundațiile ajung să fie soluțiile la care oamenii ajung să apeleze, mult mai mult decât o fac în vremuri “normale”.

Această introducere o veți găsi în toate articolele săptămânii viitoare, articole dedicate celor care au decis să ne ajute indiferent de starea economico-finaciară în care se găsesc din cauza coronavirusului, a celor care formează CID.

Iar aceasta este POSTAREA care a dus la un efort senzațional al oamenilor pentru a ajuta cauza noastră și copiii noștrii. Noi îi vom numi eroi.

Când vine vorba despre personal, volutari și cei din administrativ, puțini sunt cei care cred că ei merită menționați. Voluntarii ocupă un loc special și de cele mai multe ori sunt mai norocoși decât ceilalți, dar de prea multe ori nu primesc aprecierea pe care o merită.

Când vine vorba de CID nu este despre un JOB, ci depsre despre un mod de a trăi, un firesc al felului de a fi al oamenilor.

CID este în mare parte o familie, cu bune şi cu rele, care a trecut prin multe lucrui împreună.

Nu de multe ori cei care lucrează în hospice spun că pentru ei, aici este a doua casă, că atunci când stau o perioadă mai lungă acasă se gândesc mereu la ce fac copiii, cum se simt, cum le este – sentimente pe care le regăseşti doar într-o familie.

Acelaşi lucru îl poți descoperi şi din partea voluntarilor, ei se simt ca făcând parte dintr-o familie şi în această perioadă întreabă mereu cum sunt copiii şi spun că le este foarte dor de ei.

Personalul din centru este cel care oferă îngrijire, asigură sănătatea copiilor, le este aproape în cele mai dificile momente (spitalizări, boală şi uneori chiar şi pe ultimul drum).

Din interiorul fundaţiei, fiecare persoană care lucrează la CID este văzută ca o parte din întreg.

Din exterior ceilalţi oameni ne văd ca „îngeri sau eroi sau salvatori” (acestea sunt cuvintele altor oameni care ne-au trecut pragul) ai acestor copii, ai celor care lucrăm cu ei și care ne vedem simplu ca oameni care consideră că este firesc să îngrijească aceşti copii cu dragoste, empatie şi grijă.

Faptul că fiecare copil foloseşte cuvântul – mamă, tată sau mamaie, și că de multe ori adresarea este urmată de o îmbrăţişare şi un – „Te iubesc! ” cred că face cât 1000 de cuvinte.

MULȚUMIM voluntarilor, personalului, tuturor acelora care se văd sau ne se văd și care fac ca acești copii să aibă o casă. O casă care va fi și a lor pentru următoarele 14 zile.